viata-asa cum este

Ştiinţă versus paranormal

Foto: 1

Video: 0

Audio: 0

În anul 1939 Semyon Kirilian a reuşit să fotografieze pe un cadru special aura corpului uman

Aşa cum ne-au demonstrat numeroşi cercetători şi gânditori (Sigismund Freud, Mircea Eliade sau Umberto Eco), întâmplările magice şi credinţele iraţionale se manifestă la fel de pregnant în societatea modernă şi post-modernă chiar şi la cei mai sceptici indivizi – numai că cele mai multe o fac sub o formă mascată faţă de originalul antic, o formă concordantă cu timpurile în care trăim. Unul dintre cei mai pasionaţi cercetători ai fenomenelor paranormale, Charles Hoy Fort, strângea în jurnalele sale nu mai puţin de 40.000 de întâmplări şi evenimente inexplicabile. Numeroşi sceptici – de la diletanţi, la respectabili oameni de ştiinţă – s-au grăbit să-l ia în derâdere şi să expedieze aşa-zisele dovezi. Alţii, însă, le-au analizat obiectiv, iar astfel s-a născut ştiinţa parapsihologiei şi perinormalul. Cel mai celebru exemplu vizează însăşi câmpurile electromagnetice (EMF) negate de ştiinţă până în anul 1939, când Semyon Kirilian a reuşit să fotografieze pe un cadru special aura corpului uman. Altă ramură a perinormalului include ciudăţeniile medicale care la început au inflamat lumea medicinii. Un exemplu tipic este cel al „Bărbatului gravid“ din Nagpur, India. Când echipa de medici chirurgi i-au extras ceea ce ei considerau a fi o tumoare gigant, care-i dădea omului aspectul hilar de bărbat însărcinat, a găsit în schimb o fiinţă omenească în abdomenul nefericitului! Ceea ce s-a crezut iniţial un caz paranormal s-a dovedit drept unicul caz înregistrat de „Fetus in fetus“ – Fratele geamăn al bărbatului s-a dezvoltat în abdomenul acestuia. Timp de 36 de ani! În acelaşi registru, dar la polul opus avem metanoia care defineşte fenomenele fizice ale misticismului. Miracole inexplicabile săvârşite de profeţii, sihaştrii, şamanii şi sfinţii tuturor religiilor.

Când ştiinţa explică paranormalul (sau măcar încearcă)

Atunci când vorbim despre fenomene paranormale şi despre felul în care se raportează la ele oamenii de ştiinţă, răsar brusc o grămadă de întrebări dificile şi, încercând să răspundem la ele, ne trezim în mijlocul unor dezbateri stufoase şi pline de capcane. Iată una dintre dileme: Credinţa în paranormal să fie doar rodul ignoranţei? Sau cei care cred în astfel de fenomene sunt, într-un fel, superiori celor care le resping, superiori prin faptul că au o concepţie mai largă asupra a ceea ce există, admiţând complexitatea lumii în care trăim, recunoscând - poate cu un tainic sentiment al miracolului -, că materia şi energia pot fi şi altfel decât ştie toată lumea şi că Universul e plin de lucruri inaccesibile (cel puţin deocamdată) înţelegerii celor mai mulţi oameni? Pe măsură ce volumul de cunoştinţe acumulate de oameni despre ceea ce-i înconjoară sporeşte, tot mai puţine lucruri rămân neexplicate. Dacă paranormal ar însemna, pur şi simplu, ceea ce nu putem explica încă, la un moment dat, atunci paranormalul a pierdut mult teren, de-a lungul secolelor şi al mileniilor, în fata explicaţiilor raţionale. Eclipsele, fulgerul şi tunetul, fenomene cereşti spectaculoase, pentru care strămoşii noştri aveau explicaţii supranaturale, sunt acum explicate ştiinţific copiilor, la şcoală. Ce-a mai rămas, aşadar, din paranormal? Destul de multe; încă există pe lume fenomene dacă nu inexplicabile, oricum neexplicate încă. Ce se întâmplă, aşadar, când oamenii de ştiinţa îşi bagă nasul în aceste fenomene paranormale?

Să luam un exemplu istoric: mesele de spiritism. Aceste şedinţe de spiritism au apărut ca o aplicaţie în practica a teoriei numite tot spiritism în Franţa şi spiritualism în ţările de limbă engleza; e vorba despre concepţia conform căreia lumea ar fi populată de spirite ale celor morţi, iar comunicarea celor vii cu spiritele morţilor ar fi posibilă în anumite condiţii.

Şedinţele de spiritism au devenit la modă în jurul anului 1850; întâlnirile se organizau în jurul unor mese; participanţii îşi ţineau mâinile pe masă, sperând ca mişcările mesei să trădeze prezenţa spiritului chemat şi să permită comunicarea cu acesta. Unii o luau în serios, pentru alţii era un soi de distracţie; oricum, lumea se ocupa intens de şedinţe spiritiste, până când Michael Faraday, unul dintre cei mai renumiţi fizicieni – nu doar ai vremii sale, ci ai tuturor timpurilor – care nu credea în spiritism, a construit un dispozitiv simplu cu ajutorul căruia a demonstrat ca mesele nu se mişcă sub acţiunea vreunui spirit, ci doar ca rezultat al unor mişcări musculare involuntare ale participanţilor. Dispozitivul era alcătuit din două plăcuţe între care se găseau nişte bile de sticlă, plăcile fiind prinse între ele cu o bandă de cauciuc, în aşa fel încât, sub acţiunea unei presiuni aplicate lateral, placa de deasupra putea aluneca, deplasându-se în raport cu placa de dedesubt într-un anumit grad, limitat de legăturile de cauciuc. Deplasarea putea fi observată datorită unui ac indicator. Cu ajutorul aparatului, Faraday a putut demonstra că degetele sunt cele care mişcă masa, şi nu invers. De atunci, popularitatea şedinţelor de spiritism a scăzut mult; ce curios că lumea, care părea atât de interesată şi convinsă de posibilitatea comunicării cu spiritele, a abandonat atât de repede credinţa în entităţile nevăzute după ce un om de ştiinţă a arătat că şedinţele de spiritism în jurul mesei nu erau decât o (auto)păcăleală! Se pare că mulţi dintre cei ce păruseră convinşi nu erau, de fapt, ci ascundeau în suflet un sâmbure de scepticism, pe care spiritul pozitivist al experimentelor lui Faraday l-a ajutat să se dezvolte.

Controversa la zi

Care mai e azi situația “meciului“ dintre savanți sceptici și cei convinși de existența fenomenelor paranormale? Controversa care opune cele două tabere e azi mai vie ca oricând. Progresul tehnologic a venit în ajutorul pozitiviștilor sceptici, iar rafinarea continuă a tehnicilor de investigație scoate tot mai mult la lumina firescul unor fenomene considerate cândva paranormale. Evident, tehnologia nu e de ajuns; e nevoie în continuare de lucrul de care a fost nevoie întotdeauna: de înclinarea de a cerceta fenomenele în spirit pozitivist.

Așa au apărut – și acesta e un fenomen recent, aparținând secolului XX – organizații specializate, dedicate investigării paranormalului, dar nu pentru a dovedi că el există, ci pentru a dovedi că o mare parte din ceea ce se susține că ar fi paranormal e perfect explicabil în termenii cunoașterii științifice actuale. Unele dintre aceste organizații merg foarte departe în încercarea lor de a îndepărta valul de mister de pe anumite fenomene și adesea reușesc să scoată la iveală lucruri destul de neplăcute: erori, minciuni, abordări superficiale ale unor lucruri serioase. E bine? E rău?

Într-un fel, e bine, în măsura în care cercetările lor dezvăluie erori sau înșelătorii, chiar cu prețul dezamăgirii încercate de cei care chiar crezuseră, la un moment dat, în realitatea paranormală a ceea ce văzuseră. Dintr-un alt unghi de vedere, poate fi și rău: dacă în Univers există lucruri încă necunoscute (e clar că există, și sunt mult mai multe decât cele cunoscute), neînțelese și neexplicate, aceste dezvăluiri brutale ale scepticilor discreditează teoriile asupra paranormalului, făcându-le să cadă în derizoriu și astfel împiedicând, poate, inițierea unor investigații care ar putea lărgi aria cunoașterii.

Cea mai cunoscută organizație care se ocupă de astfel de studii este Comitetul pentru Investigații Sceptice (Committee for Skeptical Inquiry - CSI), o organizație americană înființată în 1976 și dedicată investigării unor fenomene presupus paranormale și a unor teorii aparținând științelor de graniță. Semnificativ este faptul ca aceasta organizație a fost cunoscuta, pana in urma cu câțiva ani, drept Committee for the Scientific Investigation of Claims of the Paranormal (CSICOP), fiind așadar orientată în mod special spre cercetarea în spiritul scepticismului științific a unor teorii si fenomene din sfera foarte largă a paranormalului.

• CSI afirma, în programul său, că nu respinge a priori nici o afirmație privind existența paranormalului, ci investighează problema în mod obiectiv.

• CSI publica o revistă populară, intitulată Skeptical Inquirer, urmărind să educe cititorii și consumatorii în vederea adoptării unei atitudini critice (nu de respingere, ci doar critice) cu privire la tot ceea ce înseamnă paranormal, ocult, supranatural.

• Un domeniu căruia îi acordă o atenție deosebită este cel care implică siguranța și sănătatea populației, cu referire la anumite terapii alternative bazate pe teorii pseudoștiințifice și care, utilizate fără discernământ, aduc beneficii numai celor care le comercializează (uneori chiar beneficii enorme) punând, în schimb, în pericol sănătatea și viața consumatorilor.

• Printre membrii – actuali și foști – ai CSI se numără personalități ale științei precum Francis Crick (1916- 2004), laureat al premiului Nobel pentru contribuția la descifrarea structurii ADN; Carl Sagan (1934 – 1996), unul dintre cei mai cunoscuți astronomi ai secolului XX; celebri biologi evoluționiști ca Richard Dawkins (n. 1941) șș Stephen Jay Gould (1941 – 2002), faimosul autor de romane SF (și profesor de biochimie) Isaac Asimov…

Rică MĂCEŞANU
23/05/2010

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -