viata-asa cum este

ŞTIRI, ŞTIRI, ŞTIRILE LUI RICĂ... DIN DRACULA LAND

Cutremurele devastatoare ale României

Foto: 1

Video: 0

Audio: 0

La nivelul întregii ţări, aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit

Cutremurul din 26 octombrie 1802 a fost un cutremur de adâncime, cu o magnitudine de 7,9 grade magnitudine moment (7,7 grade pe scara Richter), cu epicentrul în zona Vrancea. A fost cel mai puternic cutremur vrâncean.

În Bucureşti s-au prăbuşit toate turlele bisericilor iar Turnul Colţei s-a rupt de la jumătate.

Cutremurul din 1940 a fost un cutremur cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter, produs la ora 3:39 din 10 noiembrie 1940, cu epicentrul în zona Vrancea la o adâncime de circa 133 km. A fost primul mare cutremur din România contemporană.

Efectele lui au fost devastatoare în centrul şi sudul Moldovei, dar şi în Muntenia. Numărul victimelor a fost estimat la 1000 de morţi şi 4000 de răniţi, majoritatea în Moldova. Din cauza contextului în care s-a produs, cifra exactă a victimelor nu a fost cunoscută, informaţiile fiind cenzurate în timpul războiului.

Cutremurul s-a simţit şi în Bucureşti, unde au existat circa 300 de morţi, majoritatea la prăbuşirea blocului Carlton, structură cu 12 etaje din beton armat, foarte modernă la acea vreme. Multe alte blocuri din Bucureşti au fost considerabil deteriorate. După cutremur Asociaţia Generală a Inginerilor din România a întreprins un studiu detaliat al efectului cutremurului asupra clădirilor din beton armat. Principala concluzie a fost că normele pentru calculul clădirilor din beton armat, practic copiate după cele germane, nu prevedeau calculul la eforturi seismice, Germania nefiind situată într-o zonă de risc seismic. Au fost elaborate noi norme care au fost aplicate la toate clădirile construite în perioada postbelică.

Cutremurul din 1977 (Cutremurul din `77) a fost un puternic cutremur care s-a produs la ora 21:22 în data de 4 martie 1977, cu efecte devastatoare asupra României. A avut o magnitudine de 7,3 grade pe Scara Richter şi a făcut în timp de circa 55 de secunde, 1.578 de victime, din care 1.424 numai în Bucureşti. La nivelul întregii ţări au fost circa 11.300 de răniţi şi aproximativ 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la Bucureşti unde peste 33 de clădiri şi blocuri mari s-au prăbuşit.

Tot oraşul Zimnicea a fost distrus, şi s-a trecut la reconstruirea sa din temelii.

Cutremurul a afectat de asemenea si Bulgaria. În oraşul Sviştov, trei blocuri de locuinţe au fost distruse şi peste 100 de oameni au fost ucişi.

Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică din ţară, la o adâncime de circa 100 km. Unda de şoc s-a simţit aproape în toţi Balcanii. În seara zilei de 4 martie, preşedintele Nicolae Ceauşescu, împreună cu consoarta sa, participau la banchetul oficial oferit de preşedintele Nigeriei în cinstea oaspeţilor. După toastul şefului statului nigerian, un secretar român a intrat în sală şi l-a informat pe Ceauşescu de situaţia din ţară. Răspunzând calm la cuvântarea gazdei, preşedintele român s-a aşezat şi l-a anunţat în particular de dezastrul survenit în România. Banchetului i s-a pus capăt câteva minute mai târziu.

La început, ştirile ajunse pe căi ocolite erau confuze, vorbind despre un cutremur de gradul 10, deci despre distrugerea totală a Bucureştiului. Pana de curent de la Bucureşti făcea imposibilă orice comunicaţie. În plus, autorităţile locale erau confuze, neluând pe moment nici o măsură concretă. După restabilirea legăturii cu ţara, Ceauşescu a cerut un raport sumar al situaţiei din ţară şi a dat primele ordine de acţiune, o dată cu un apel către populaţie. S-a instituit, prin decret prezidenţial, starea de necesitate pe întreg teritoriul României.

În timpul nopţii, o aeronavă a adus delegaţia română înapoi în ţară. Pe parcursul zilelor ce au urmat, Nicolae Ceauşescu, uneori însoţit de Elena, a făcut vizite în Bucureşti pentru a evalua pagubele şi a calma populaţia. A dat ordine ferme de a se continua salvarea victimelor chiar şi peste termenul considerat limită de supravieţuire.

Cu ajutoare de la Crucea Roşie (mai ales câini dresaţi special pentru astfel de cazuri), cascadorii, şi pompierii români au făcut eforturi supraomeneşti pentru a salva cât mai multe vieţi.

Mulţi cetăţeni au intrat în panică, majoritatea ieşind în stradă. Iată mărturia soldatului Mircea Nemigean din Bucureşti: „Eram santinelă pe acoperişul unui important obiectiv militar; adică, deasupra etajului şapte. Noaptea era destul de luminoasă şi de văzut, puteam vedea până departe. Numai că odată parcă n-am mai simţit acoperişul sub picioare. M-am apucat însă bine de ceva şi cu ochii numai primprejur, să văd ce se întâmplă. Dar nu-mi puteam crede ochilor. Cât vedeam cu ochii, toate blocurile se clătinau. Şi toate clădirile se înclinau de-o parte şi de cealaltă ca şi copacii pe furtună. Prima undă a fost pe verticală. Câteva fracţiuni de secundă a părut să înceteze, dar apoi a reînceput pe orizontală. Cerul a crăpat brusc, de parcă stătea să se frângă în două. Am auzit detunături îndepărtate, apoi un zgomot înfundat, care parcă venea de peste tot; se auzea tot mai tare. Apoi a venit un vânt puternic, de era să mă azvârle jos. S-a dus, dar apoi s-a şi întors înapoi, de data asta cu miros greu de ars. Şi p-ormă s-au stins toate luminile... pe cer era un uriaş arc de foc, ca şi cum s-a produs un scurtcircuit în tot oraşul... Şi atunci am zis: «Gata, cred că-i gata oraşul!».

Deşi reacţia autorităţilor a fost slabă în primele ore, foarte mulţi oameni au ajutat din proprie iniţiativă la îndepărtarea dărâmăturilor şi la salvarea victimelor. Ulterior apelului prezidenţial s-a trecut la sporirea producţiei de alimente primare, pentru a asigura necesarul populaţiei, la restabilirea reţelelor utilitare (apă, gaz, telefoane, curent). Mulţi au lucrat ore în şir fără să se odihnească, acoperind mai multe schimburi. Au fost trimise ajutoare din toată ţara către zonele afectate.

Cutremurul a afectat şi monumente de arhitectură. Din păcate, regimul trecut a folosit pretextul „cutremurului“ pentru a demola o serie de clădiri care, dintr-un motiv sau altul, erau „incomode“ pentru el. Astfel, Biserica Ienei aflată în stânga blocului „Dunărea“ , în dreptul Institutului de Arhitectură Ion Mincu şi vis a vis de hotelul Intercontinental şi Teatrul National, a fost pur şi simplu demolată pentru că prezenţa ei „deranja“. În cadrul lucrărilor de demolare ale blocului „Dunărea“, turla bisericii a fost lovită intenţionat cu utilajul de demolare. Din acest moment a început o cursă în care, pe de o parte oamenii de cultură (arhitecţi, artişti plastici, etc.) încercau să oprească lucrările de demolare, iar pe de altă parte armata (direct implicată în acţiunea de înlăturare a urmelor cutremurului) se străduia sa facă să dispară cât mai repede acest monument şi lăcaş de cult. Din nefericire, monumentul nu a fost salvat, odată cu el dispărând şi picturile murale făcute de către Gheorghe Tattarescu, ca şi cele anterioare acestuia, fresce de o mare valoare artistică.

De asemenea, fostul sediu al Uniunii Artiştilor Plastici (Casa arhitect Grigore Cerchez) aflat pe strada Sevastopol, a căzut victimă aceleiaşi acţiuni.

Odată pornită, acţiunea de înlăturare a cât mai multe monumente de arhitectură şi lăcaşe de cult s-a extins şi asupra colecţiilor şi colecţionarilor de artă. Sub pretextul „punerii la adăpost“ a operelor de artă, colecţiile particulare şi casele memoriale au fost deposedate de lucrările de artă aflate în patrimoniul lor, apărând ideea care s-a finalizat mai târziu a Muzeului Colecţiilor. Este cazul casei memoriale Muzeul Gheorghe Tattarescu din care au fost luate lucrările de artă şi depozitate „în siguranţă“. După multe presiuni făcute de Georgeta Wertheimer, nepoata pictorului, lucrările s-au reîntors în casa memorială.

Printre victimele cutremurului s-au numărat şi câteva personalităţi marcante: Toma Caragiu, A. E. Baconski, Alexandru Ivasiuc, Mihai Gafiţa, Corneliu M. Popescu, Alexandru Bocăneţ, Doina Badea, Savin Bratu, Daniela Caurea, Mihail Petroveanu, Veronica Porumbacu, Eliza Petră­chescu, Tudor Dumitrescu, Ioan Siadbei, Mihaela Mărăcineanu, Nicolae Vatamanu, Liviu Popa, Tudor Stavru, Viorica Vizante, Florin Ciorăscu, Filofteia Lăcătuşu.

www.informatiagorjului.ro
7/03/2010

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -