viata-asa cum este

Soluţie nebunească anti-criză

Decât în Gorj la patron, mai bine la puşcărie în Occident

Poveştile unor români ce au trăit prin alte ţări pot fi adevărate subiecte de carte... Ne gândim la românii ce treceau Dunărea pe butelie, în vremea lui nea` Nicu, ne gândim la evadarea Nadiei şi a celor de la Phoenix şi la mulţi, mulţi alţii... Una peste alta, o carte bună poate fi scrisă de o mână iscusită şi, depspre rromii care şi-au făcut adevărate tabere de refugiaţi pe la marginea oraşelor italiene, la lăutarii ce cântă pe străzile Parisului sau la ghicitoarele de pe străzile Londrei. Soarta lor poate fi un bun subiect şi, cu siguranţă, o dată şi o dată un scriitor va ajunge mare dacă va ştii să pună pe tapet trăirile sufleteşti ale românilor noştri.

Câteva filme s-au şi realizat deja şi nu se poate spune că ele nu au avut succes. Viaţa de zi cu zi ne oferă surprize pe care, de multe ori, nu le judecăm la adevărata lor intensitate şi tocmai de aceea închidem ochii. Viaţa în alte ţări nu este uşoară deloc chiar dacă am văzut atâtea şi atâtea cazuri de români care s-au întors în ţară mai liniştiţi, mai bogaţi, mai încrezători în puterile lor, în timp ce, multe dintre valorile acestei ţări au fost nevoite să care saci în port pentru a-şi asigura pâinea de zi cu zi până când li s-a recunoscut valoarea şi au fost aşezate pe o poziţie socială normală cu statutul lor. Alţi români au reuşit să vină acasă cu bănuţi frumoşi fără a-şi bate prea mult capul. Vorbim acum despre mai mulţi tineri din Târgu Jiu care au comis infracţiuni în Germania, au fost condamnaţi la detenţie şi, colac peste pupăză, după o perioadă de timp, au ajuns la familiile lor cu sume de bani pe care nu visau că le pot câştiga în libertate sau în ţară.

Nebunie sau nu, dar ... cu bani în buzunar

Sorin are 31 de ani, este din Târgu Jiu şi prin `98 a reuşit, împreună cu doi amici, să ajungă cu chiu cu vai în Germania. Acolo, nemţii nu mai aveau deja ochi buni pentru români şi nu le mai ofereau de muncă sau pomeni. În atare situaţie, târgujienii noştri nu au avut altă soluţie decât să se apuce de furat. Furau tot felul de cosmetice şi produse de vestimentaţie de prin magazine, pe care le vindeau mai apoi pe un preţ de nimic într-un târg, unor speculanţi germani. Cu toate acestea, băieţii nu se puteau mândri cu cine ştie ce câştiguri, la fiecare sfârşit de lună se trezeau cu nici 200-300 de mărci puse doparte. Totul, până într-o z, când au fost arestaţi şi condamnaţi la aproape trei ani de închisoare. „Am stat vreo două – trei săptămâni în carantină, după care ne-au băgat pe cameră... La un moment dat, un gardian a venit şi ne-a întrebat dacă nu vrem să facem treabă, căci vom fi plătiţi. Unul dintre prietenii mei a fost pus să măture şi să şteargă holurile şi, minune, pentru asta primea 800 de mărci pe lună. Eu am ajuns la bucătărie unde munceam de dimineaţa până seara şi eram recompensat cu 1.200 de mărci. Dintr-odată, situaţia se schimbase. Aveam casă, aveam masă şi eram şi plătiţi. În închisoare era şi un atelier mecanic dar acolo lucrau numai turcii arestaţi. Aceştia puteau ajunge şi la 2.000 de mărci pe lună. Când m-am eliberat peste doi ani şi şapte luni am plecat acasă cu peste 20.000 de mărci, bani nu glumă, ţinând cont că o maşină bună, bună, la mâna a doua, o scoteai la 4.000 de mărci.“ Sorin ne mai spune că şi astăzi sunt gorjeni prin puşcăriile Europei care, contra unor servicii, câştigă bănuţi frumoşi. El vorbeşte de sume ce variază între 500 şi 800 de euro, bani pe care alţi români îi câştigă trudind din greu pe la diverşi patroni şi din care îşi plătesc masă şi casă. Cele spuse de Sorin ne-au fost confirmate şi de alt gorjean care „a fost cazat“ în puşcăriile Europei. Acesta din urmă spunecă un salariu de 500 de lei nu l-ar ajuta să supravieţuiască în Târgu Jiu şi tot ar trebui să facă ceva pentru a trăi. „Decât să muncesc la unu` pe 500 de lei şi să mă bage la puşcărie că i-am furat un sac de ciment, mai bine la pârnaie, afară. Acolo banii nu se fac doar muncind, ci te poţi încărca din cărăuşie.“

Aurel MĂCEŞANU
22/02/2010

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -